Generalitati genetica-Lungu Oana-Adriana

Genetica este studiul ereditatii.Daca o intelegeti,veti fi capabili sa patrundeti in adancul intrebarii,,De ce seman atat de mult cu parintii/fratii/surorile?”.Vom fi identici doar daca avem frati gemei si niciodata nu vom fi la fel ca imagine cu rudele noastre.Doar caracteristicele lor ne sunt oferite in gena noastra.Combinate ,ne putem face apoi propria noastra personalitate,unica.Asa ne putem deosebi de restul prin felul nostru propriu de a fi,o gandire proprie si amintiri proprii,care insumate ne definesc ca persoana.pe de o parte,pe de alta parte genele se afla la baza noastra psihologica,fizica-intr-un cuvant,umana.




Se spune ca AND-ul sta la baza ereditatii.Dar oare este adevarat?In continuare va voi prezenta cateva informatii despre acest acid.

ADN este prescurtarea de la acidul dezoxiribonucleic. Acesta este format din molecule organice dintre cele mai complexe. Substanța se găsește în fiecare celulă a ființelor vii și este esențială pentru identitatea oricărui organism, de la Euglena viridis, mica ființă unicelulară aflată la granița dintre plante și animale, și până la Homo sapiens sapiens, omul contemporan.

 
Din punct de vedere chimic, ADN-ul este un acid nucleic. Este o polinucleotidă, adică un compus în structura căruia se repetă un set limitat de macromolecule numite nucleotide; în acest sens, el este definit ca fiind un „copolimer statistic”:


• un „copolimer” este un polimer în compoziția căruia se repetă mai multe "motive" (monomeri); în cazul ADN-ului, monomerii sunt nucleotidele.


• iar „statistic” înseamnă că monomerii se repetă de manieră aleatorie în lanțul polimer, fără ca ei să fie dispuși alternativ sau după oricare alt aranjament repetitiv (așa cum se întâmplă, de exemplu, în etilen-acetatul de vinil (EVA) sau în acronitril-butadien-stiren (ABS)).






O formă simplificată de reprezentare a ADN-ului:


• ADN-ul este "rețeta" necesară sintezei de proteine, molecule organice esențiale pentru organismele vii;


• O moleculă de ADN conține zone numite gene, zone fără funcție, precum și zone cu un rol încă necunoscut;

• Acidul dezoxiribonucleic are o structură de dublu helix. "Scara" este alcătuită din două lanțuri organice elastice ce sunt conectate prin "treptele" realizate de legăturile de hidrogen.



• "Treptele" sunt de fapt doar de patru feluri, unind perechi de baze azotate, ce pot fi patru tipuri diferite de molecule organice, adenină (notată A), citozină (C), guanină (G) și timină (T);


• Cele patru baze (A, C, T și G) nu se pot combina decât într-un anumit mod, și anume: adenina doar cu timina (A + T sau T + A), și citozina doar cu guanina (G + C sau C + G); cu alte cuvinte, o bază de tip A, în orice parte a lanțului s-ar afla ea, nu se poate combina decât cu o bază de tip T, și invers; în mod similar, G nu se poate combina decât cu C, și invers;


• Ordinea contează: A + T nu este același lucru cu T + A; vezi codul genetic care e preluat de la ARN.


• Având în vedere că orice bază se poate combina într-un singur fel, pentru notație se poate alege prin convenție doar o catenă a dublei elici (secvența celeilalte catene rezultă din regulile de combinare);


• Secvența de baze este forma canonică a informației, altfel spus, pentru a descrie în mod complet o secvență ADN nu este nevoie de nimic altceva;

Structura ADN-ului a fost decodificată la începutul anilor 1950. Americanul James D. Watson și britanicul Francis Crick sunt considerați drept primii care au descifrat structura de dublă spirală a ADN-ului (în engleză: deoxyribonucleic acid, DNA). Conform propriilor afirmații, saltul calitativ al descifrării "secretului vieții" s-ar fi produs în ziua de 23 februarie 1953.


Aflați în competiție contra cronometru cu alte echipe, mult mai celebre și mult mai bine dotate, așa cum a fost cea a chimistului american Linus Pauling, laureat al premiului Nobel pentru chimie în 1954, aparentul "cuplu ciudat" a învins tocmai datorită orizontului lor intelectual foarte larg în care operau, a solidei și universalei lor pregătiri interdisciplinare precum și a minților lor flexibile și deschise oricărei ipoteze confirmabile de către realitate.

Impreuna cu ADN-ul ,exista ARN-ul.

Acidul ribonucleic (ARN) Este, ca Si ŞI -ul, ONU polinucleotid principiile format copolimerizarea ribonucleotidelor. Un ribonucleotid Este format Dintr-o Baza azotată ( adenină A, guanină G, uracil U Si citozină C), o pentoză (D-2-dezoxiriboză) si fosfat ONU. În molecula de ARN uracilul înlocuieşte timina . Molecula de ARN Este monocatenară (Este alcătuită Lant Singur Dintr-ONU polinucleotidic). Este ONU complexe macromoleculare similare, structural si funcţionale, în multe privinţe ADN-ului. ARN-ul rezultă DIN copolimerizarea ribonucleotidelor, îngrijire Determina formarea unor Lanturi Lungi, monocatenare.



Un ribonucleotid Este format Dintr-o Baza azotată ( adenină A, guanină G, uracil U Si citozină C), o pentoză (D-2-dezoxiriboză) si fosfat ONU. În molecula de ARN uracilul înlocuieşte timina ). Polimerizarea ribonucleotidelor se realizează principiul Legaturi fosfodiesterice version poziţiile 3'-5 '.

Pliere si aparierea unei regiuni din molecula unui ARN ce contine o secvenţă cunoaşte o uşoară inversată cu formarea unei regiuni catenare Dublu terminată cu o buclă.


Compoziţia nucleotidică (secvenţa Sau, nucleotidelor ordinea version moleculă ) defineşte STRUCTURA PRIMARA o moleculei de ARN. Datorită complementarităţii bazelor version unele regiuni mai Mari Sau mai Mici ale moleculei de ARN, version Solutie SI în Functie de Temperatura, principiile de pliere Si aparierea regiunilor complementare, molecula poate capăta, formând o buclă, o structuræ bicatenară parţială. Această structuræ "secundară Este deosebit de IMPORTANTA version functia unor tipuri de ARN, ca, de Exemplu, ARN-ul de transfer. Molecula de ARN poate adopta o structuræ tridimensională numită structuræ terţiară CE rezultă DIN aparieri Intre bazele azotate diferite de aparierile clasice la SI CG.


ARN-ul este sintetizat prin procesul numit transcripție. În acest proces, ADN-ul are rol de matriță. Molecula dublu catenară de ADN este desfăcută, pe intervalul care urmează a fi transcris, de anumite complexe proteice prin ruperea punților de hidrogen între bazele azotate complementare. Un complex proteic cu funcție enzimatică numit ARN polimerază copiază una din catenele de ADN pentru a produce un ARN complementar. Catena de ADN care funcționează ca matriță pentru sinteza ARN-ului se numește catenă sens.


Sinteza ARN-ului (transcripția) se realizează pe baza complementarității bazelor azotate ca și în cazul replicării moleculei de ADN cu o singură excepție: în dreptul adeninei de pe catena matriță a ADN-ului se va atașa uracilul în catena nou sintetizată de ARN. Polimerizarea ribonucleotidelor în transcripție se desfășoară în același sens ca reacția de polimerizare a dezoxiribonucleotidelor din cadrul replicării ADN-ului și anume de la 5' spre 3'.