Mutatii Genetice
- Mutatii genetice si cromozomiale
Mutatia este, de fapt, raspunzatoare in mare masura de variabilitatea lumii vii.Mutatiile, aceste schimbari bruste care au loc in materialul genetic al unui individ si care se transmit ereditar, reprezinta intr-adevar sursa de variatie si temelia pe care se cladeste evolutia. Ele se acumuleaza in timpul a zeci de mii de generatii,pe parcursul formarii si constituirii speciei respective.
v Mutatiile pot aparea spontan cu o anumita frecventa in mod natural la orice fiinta vie sau poate fi rezultatul inducerii experimentale cu ajutorul diferitilor agenti mutageni.Fie ca sunt naturale sau induse,ele pot afecta practic orice organ al plantei sau al animalului respectiv.Omul nu este nici el ferit de aceste schimbari si este supus acelorasi efecte pozitive sau negative,dupa cum mutatiile sunt folositoare sau daunatoare.
- Modificari patologice ale cariotipului uman
Modificarile patologice ale cariotipului uman sunt: POLIPLOIDIE,ANEUPLOIDIE si RESTRUCTURARILE CROMOZOMALE.
(Cromozomii umani)
v Poliploidia reprezinta multiplicarea numarului de genomuri. Este letala la om si nu s-a intalnit decat la embrionii eliminati prin avort spontan.
v Aneuploidia reprezinta variatia numarului de cromozomi dintr-o anumita pereche.Aceasta este de doua tipuri: autozomala,cea care afecteaza cromozomii si heterozomala,cea care afecteaza heterozomii.
v Restructurarile cromozomiale reprezinta maladii: maladia “Tipatul pisicii”,are loc pierderea partiala a bratului scurt.
Femeile insarcinate vor avea de acum incolo un motiv in plus sa se lase de fumat. Intr-unul dintre cele mai mari studii de acest tip, chirurgii plasticieni au descoperit ca fumatul in timpul sarcinii creste riscul de a da nastere unui copil cu deficiente la degetele de la maini sau de la picioare.
- Maladii genetice
Femeile insarcinate vor avea de acum incolo un motiv in plus sa se lase de fumat. Intr-unul dintre cele mai mari studii de acest tip, chirurgii plasticieni au descoperit ca fumatul in timpul sarcinii creste riscul de a da nastere unui copil cu deficiente la degetele de la maini sau de la picioare.
Cunoscute sub numele polidactilie, sindactilie si adactilie, aceste deformatii sunt printre cele mai intalnite anormalitati congenitale. Polidactilia implica prezenta a mai mult de cinci degete, sindactilia se manifesta prin lipirea degetelor, iar adactilia - prin lipsa lor.
Diabetul insipid denumeste o perturbare a bilantului hidrosalin datorita reabsorbtiei deficitare a apei la nivelul renal ca urmare a secretiei insuficiente de hormon antidiuretic din hipofiza posterioara (DI central sau neurogen) sau a lipsei de raspuns a rinichiului la ADH (diabet insipid nefrogenic) si care se caracterizeaza prin poliurie cu urina de densitate joasa (<1005),hipcrosmolaritate plasmatica si polidipsie.
v Forme clinice ale diabetului insipid:
-diabet insipid partial-exista rezerva de ADH;
-diabet insipid indus (polidipsie primara=potomanie);
-diabet insipid autointretinut (dupa DI tranzitoriu);
-diabet insipid mascat-carenta de cortizol,atingerea centrului setei.
Hemofilia A – deficienta factorului VIII. Hemofilia tip A este un sindrom hemoragipar sever care apare la copii de sex masculin si este dependenta de transmiterea unei gene anormale legata de cromozomul „X”. Termenul de hemofilie a fost introdus prima data de Schönlein in 1893, desi boala era cunoscuta inca din antichitate, fiind descrisa de Rabbi Simon ben Gamaliel in Talmud, de Maimonide (medic si filozof evreu), de Albucasis, medic arab (in secolul al 12-lea), Addis (1911), Patek si Taylor in 1937 - au demonstrat prezenta unui factor activ antihemofilic in plasma normala. Daltonismul, denumit ştiinţific cecitate cromatică este o stare patologică, o tulburare a vederii cromatice, constând în incapacitatea de a deosebi unele culori de altele (mai ales roşul de verde), deoarece fie receptorul responsabil pentru culoarea verde fie cel pentru culoarea roşie nu funcţionează deloc. Daltonismul este o boală congenitală cauzată de o defecţiune a retinei sau a unei porţiuni din nervul optic. Deşi boala este moştenită pe linie maternă, de daltonism sufera în special barbati.
Tipatul de pisica, un nume sugestiv pentru un sindrom cu totul caracteristic. Foarte probabil s-a observat de mult ca la cateva de mii de nou-nascuti apare un copil al carui planset seamana cu mieunatul unei pisici. Tipatul de pisica este conditionat de dezvoltarea anormala a laringelui,mai exact de o hipoplazie laringiana.Este un tipat slab si ascutit.Dupa cateva saptamani dispare,de obicei.Foarte rar se mai aude si la copii de un an sau putin mai mari.
Sindromul Marfan este determinatã de o anomalie a genei fibrilin localizatã pe cromozomul 15.
E cunoscut pentru producerea staturii mult prea inalte,a oaselor fragile iar la persoanele grav afectate,a bolilor de inima.Osteogeneza imperfecta produce oase usor de fracturat,statura scunda,dinti galbeni sau maro,piele subtire si surzenie la maturitate.Face albul ochilor sa devina sangeriu. Maladiile scheletice si musculare sunt adesea transmise de o singura gena.Distrofia muschilor,ca si atrofia muschilor,maladii care variaza de la usoara la grava,sunt de asemenea rezultate ale afectarii unei singure gene.
ceea ce inseamna ca frecventa maladiei este aceeasi la ambele sexe
Abilitatea unei persoane de a-si forma pigment in piele,par,si ochi depinde de prezenta unei alele particulare (A);lipsa acestei abilitati duce la albinism,care este cauzat de o alta alela (a) a aceleasi gene.Efectele alelei A sunt de dominanta;ale alelei a,de recesivitate.Asadar,persoanelor heterozigote (Aa),ca si cele homozigote (AA) pentru alela producatoare de pigmenti,au pigmentatie normala.Persoanele homozigote pentru alela ce rezulta din lipsa pigmentului (aa) sunt albinotici.
Clonarea. Punctul de plecare pentru orice discutie referitoare la acest subiect il reprezinta recursul la tehnologia prin care a fost clonata in 1996 oaia Dolly si prima referinta din vremea respectiva: revista Nature 385, 810-13, 1997. Practic, lucrurile decurg cat se poate de simplu. Aparent... Se inlatura ADN-ul din nucleul unui ovul luat de la mama-surogat. Acest material genetic va fi apoi inlocuit de ADN-ul preluat si izolat dintr-o celula a individului ce urmeaza a fi clonat, iar ovulul, care va contine astfel numai ADN-ul respectivului,se va divide ca orice embrion normal. Fiind ulterior reintrodus in uterul mamei...
Clonarea mai poate fi privita si ca un proces de duplicare (si nu de reproducere), in urma caruia rezulta un material genetic identic, care nu este insa obtinut prin mijloace sexuale. In cadrul reproducerii sexuate, se petrece combinarea a doua ADN-uri, unul provenit de la tata, celalalt de la mama, iar in cazul reproducerii asexuate - asemenea clonarii - nu se perpetueaza decat informatia genetica a unui singur parinte.
Sindromul Down este o boala genetica, cromosomiala. In 95% din cazuri Sindromul Down se prezinta ca trisomia 21. In 5% din cazuri cauza genetica a bolii este o translocatie sau mozaicism.
Organismul uman are 23 perechi de cromosomi: 22 autozomi si doi cromosomi sexuali (la femei 22+ XX, la barbati 22+ XY). Fiecare celula din organism poseda deci 46 cromosomi cu exceptia celulelor sexuale (ovul/spermatozoid) care au jumatate din setul cromosomial (ovulul: 22+X, spermatozoidul: 22+X sau 22+Y). La unirea dintre spermatozoid si ovul va rezulta o celula cu un set complet cromosomial (44+XX sau 44+XY).
TESTE PRENATALE PENTRU IDENTIFICAREA SINDROMULUI DOWN
Teste “screening”: se determina din singele matern alpha-fetoproteina, hCG (human chorionic gonadotropin) si estriolul neconjugat. Rezultatul acestor determinari impreuna cu virsta mamei ne permite sa estimam riscul aparitiei sindromului Down. Aceste teste se efectueaza intre saptamina 14 si 16 al sarcinii.
Echografia abdominala: permite detectarea unor semne caracteristice acestei boli: ingrosarea pielii pe partea posterioara a gitului, modificari ale membrelor, diminuarea diametrului capului, boli congenitale ale inimii, probleme gastrintestinale.
Teste diagnostice: se aplica daca testarile amintite mai sus trezesc suspiciunea sindromului Down. Amniocenteza si CVS (chorionic villus sampling-examinarea vilozitatilor coriale) sint testele diagnostice cel mai des utilizate.
Malformatiile fetale sunt produse de anumite substante chimice, infectii, stari alterate ale sanatatii materne, si care actionand asupra fatului pot afecta dezvoltarea normala intrauterina a acestuia. Toate aceste cauze enumerate anterior poarta numele de AGENTI TERATOGENI. Inducerea malformatiilor fetale de catre acesti agenti depinde de predispozitia genetica materna si fetala, de stadiul dezvoltarii fatului la momentul expunerii, de calea de actiune si durata in timp a expunerii la respectivul agent teratogen.
Initial exista o perioada rezistenta care dureaza din ziua 0 pana in ziua a 11-a a vietii intrauterine, perioada in care fatul respecta legea “totul sau nimic” si anume fie va fi omorat de catre agentul teratogen, fie va supravietui neafectat. Apoi urmeaza perioada de maxima susceptibilitate, din ziua a 11-a pana in ziua a 57-a a gestatiei, perioada in care are loc formarea organelor si care este deci cea mai sensibila la efectele adverse ale teratogenului. Din ziua a 57-a, organele sunt formate si doar cresc in marime. Urmeaza perioada de susceptibilitate redusa in care un agent teratogen produce doar tulburari ale cresterii sau ale functionarii organelor.
Cauzele malformatiilor sunt foarte variate dar este deosebit de interesant ca in proportie de 65 % ele au cauze necunoscute. Aproximativ 25 % au cauze genetice si doar in 10 % din cazuri pot fi incriminati factori ca medicamentele si substantele toxice, radioactivitatea, anumite infectii intrauterine, tulburari ale metabolismului matern.
Anemia falciforma.Anna Solovey si colegii sai de la Universitatea de Medicina din Minnesota publica rezultatele unui studiu care a investigat daca endoteliul vascular este activat in anemia falciforma (cu celule in secera), studiind numarul, originea si fenotipul de suprafata a celulelor endoteliale circulante la pacientii cu acest tip de anemie. S-a folosit examinarea imunohistochimica a frotiurilor sangvine si microscopia imunofluorescenta a preparatelor de celule endoteliale circulante, cu ajutorul unui set de anticorpi incluzand un anticorp specific anti-celula endoteliala, P1H12.
Numarul mediu de celule endoteliale circulante la donatorii sanatosi, pacientii cu anemie falciforma si la pacientii cu alte tipuri de anemii hemolitice, necauzate de hemoglobina S a fost de 2.6+/-1.6, 3.0+/-2.6, respectiv 2.0+/-0.8 celule/ml sange. Pacientii cu anemie falciforma care prezentau episoade acute dureroase au avut 22.8+/-18.2 celule endoteliale circulante/ml (P<0.001comparativ cu pacientii sanatosi), iar pacientii care nu au prezentat astfel de episoade iar pacientii care nu au prezentat astfel de episoade o luna inainte si dupa recoltarea de sange au avut 13.2+/-11.8 celule endoteliale circulante/ml (P="0.002" comparativ cu donorii sanatosi si P="0.019" comparativ cu pacientii cu episoade acute), observatii in dinamica efectuate la 3 pacienti aratand o tendinta de crestere a celulelor endoteliale activate circulante la debutul crizei dureroase. La pacientii cu anemie falciforma, indiferent de starea clinica, celulele endoteliale circulante au fost predominant de origine microvasculara (CD36 pozitive), majoritatea exprimand 4 markeri de activare: molecula 1 de adeziune intercelulara, molecula 1 de adeziune vasculara, E-selectin si P-selectin. Rezultatele studiului sugereaza ca endoteliul vascular este activat la pacientii cu anemie falciforma, indiferent de starea clinica, proteinele de adeziune de la suprafata celulelor endoteliale activate putand avea un rol in patologia vasculara a acestei afectiuni (N Engl J Med 1997;337:1584-90).
Guta este una dintre cele mai frecvente forme de artrita, adica de inflamatie a unor articulatii. Este de fapt o boala a intregului organism, provocata de cresterea nivelului de acid uric, care la nivelul articulatiilor provoaca inflamatie, edem (umflare) si durere.
Acidul uric este produsul final al catabolizarii purinelor din corp si a celor din alimentatie. Purinele sunt structuri proteice care intra in compozitia acizilor nucleici, deci sunt “caramizile” ce formeaza AND-ul. Practic, purinele exista in toate alimentele de origine animala, in special carnea si organele.Problema cu acidul uric este ca acesta nu poate fi metabolizat, ci trebuie eliminat ca atare.
Guta apare fie atunci cand ficatul produce in exces acid uric, fie cand alimentatia este bogata in carne rosie si exista un exces de acid uric ce nu poate fi eliminat prin filtrare renala. In ambele situatii se instaleaza hiperuricemia. In timp, acidul uric cristalizeaza la nivelul articular, in special la nivelul articulatiei metatarso-falangiene (adica degetul mare de la picior) si la nivelul gleznei.Pe langa cauzele de natura genetica si excesul de alimente de origine animala, obezitatea, consumul de cantitati mari de alcool, unele medicamente pot fi cauze de guta.
avea si malformatii ale coapselor sipicioarelor, probleme cu inima si rinichii,precum si retard mintal. Cam 5% dintre acesti copii traiesc mai mult de un an.
Sindromul trisomiei 13 (Patau)
Sindromul trisomiei 13 afecteaza unul din 20000 de nou-nascuti. El duce la aparitia buzei despicate, a degetelor flexate, cu degete suplimentare, a hemangioamelor (malformatii ale vaselor de sange) pe fata si pe gat si la multe anomalii structurale ale craniului si fetei. Poate provoca si malformatii ale coastelor, inimii, organelor abdominale si ale organelor sexuale. Supravietuirea pe termen lung este putin probabila.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu